Regulile în materia executării silite sunt destul de strice, tocmai din considerentul de a nu prejudicia drepturile și libertățile fundamentale ale debitorului, dar nici pentru a-i oferi o libertate care prejudiciază creditorul.
Indiferent de atitudinea pe care debitorul o are în vedere îndeplinirii obligației sale, realizarea executării silite trebuie să fie efectuată în perfect acord cu normele legale.
Există situații în care și creditorul poate fi prejudiciat de modul în care se efectuează executarea silită, legea oferindu-i și acestuia posiblitatea de a se adresa instanței cu o cerere prin care să oblige executorul la înregistrarea cererii de executare sau efectuarea actelor de urmărire silită necesare.
Indiferent că ești creditor sau debitor, atunci când ai un interes sau ești vătămat prin executarea silită ce se efectuează ai la îndemnă calea contestației la executare.
Aceasta vizează de cele mai multe ori actele de executare silite întocmite/efectuate cu nerespectarea legii, dar se poate formula și atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - art. 712 (1) și (2) cod procedură civilă.
Tot în cadrul acestei proceduri se poate solicita și partajarea bunurile proprietate comună deținută în devălmășie sau în cote-părți - art. 712 (4) cod procedură civilă.
Contestația la executare este în competența instanței de executare, care instanță de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare silită, domiciliul sau sediul debitorului - art. 714 (1) raportat la art. 651 alin. (1) cod procedură civilă.
Însă atunci când executarea silită vizează bunuri imobile și/sau fructe și venituri generate de către acestea contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului - chiar dacă nu această este instanța de executare în raport de domiciliul/sediul debitorului - art. 714 alin. (2) cod procedură civilă.
Un aspect foarte important în admisibilitatea contestație este cel al motivelor invocate. Articolul 713 cod procedură civili stabilește câteva reguli clare, și anume:
- dacă titlul executoriu este o hotărâre judecătorească atunci debitorul nu va mai putea invoca în fața instanței de executare aspecte pe care le-ar fi putut invoca în cursul judecății, atât în fond, cât și în calea de atac pe care o avea la dispoziție pentru apărarea drepturilor sale;
- dacă executarea silită se face în baza altui titlul decât o hotărâre judecătorească există posibilitatea ca partea interesată să invoce aspecte ce vizează fondul dreptului cuprins în respectivul titlu, DAR doar dacă legea nu prevede o altă cale procesuală prin care titlul respectiv să fie desființat;
- odată formulată contestația trebuie invocate toate motivele de nelegalitate care există la acel moment, sub sancțiunea respingerii ca tardive a unei noi contestații în care sunt invocate motive care existau la momentul introducerii primei contestații; modificarea cererii inițiale se va putea face doar dacă și cu privire la aceste motive contestatorul este în termenul prevăzut de lege pentru introducerea contestației.
- creditorii externi ai debitorului pot interveni în executarea altor creditori în vederea satisfacerii drepturilor lor, și
- contestația poate fi formulată și de o persoană terță la executarea silită, în măsura în care aceasta este pretinde un drept de proprietate sau ale drept real asupra unui bun mobil sau imobil ce face obiectul executării silite.
Termenul în care contestația la executare trebuie să fie formulată este unul strict de 15 zile, care curge de la diferite momente, așa cum prevede art. 715 cod procedură civilă. Însă de cele mai multe ori curge de la momentul la care actul contestat este comunicat persoanei interesate sau aceasta ia la cunoștință de executarea silită îndreptată împotriva sa.
Contestația ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită și se introduce, de regulă, la instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească - dacă titlul executoriu este o hotărâre.
În ceea ce privește forma, aceasta trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată, cu toate elementele cerute de lege și se judecă, cel puțin la nivel teoretic, de urgență și cu precădere.
Împotriva hotărârii prin care este soluționată contestația se poate formula apel în termen de 10 zile de la comunicare - art. 718 raportat la art. 651 alin. (4) cod procedură civilă.
Atunci când admite contestația, în funcție de solicitările formulate în cuprinsul acesteia, instanța va îndrepta sau anula actul de executare, va dispune anularea sau încetarea executării silite înseși, va anula sau va lămuri titlul executoriu.
În această situație executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de către instanță.
Atunci când respinge contestația, pe lângă continuarea executării silite, debitorul va putea fi obligat la plata despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării, sau dacă se face dovada introducerii contestației cu rea-credință atunci va putea fi chiar obligat la plata unei amenzi judiciare cuprinse între 1.000 și 7.000 lei.
Aceleași sancțiuni sunt aplicabile și executorului judecătoresc care refuză primirea ori înregistrarea unei cereri de executare silită sau efectuarea unor acte de executare.
Indiferent de soluție, hotărârea, odată rămasă definitivă se comunică, cel puțin la nivel teoretic, din oficiu și de îndată executorului judecătoresc.
Se observă astfel că executarea silită nu este o procedură chiar atât de simplă, iar uneori chiar dacă la nivel faptic ai dreptate, s-ar putea ca formulară contestație într-un mod greșit să nu ducă la admiterea contestație și încetarea executării silite.
Există anumite aspecte de procedură stricte a căror nerespectare va duce la respingerea cererii, uneori chiar fără analizarea fondului contestației.
Informează-te și apelează la un avocat specializat în executare silită pentru apărarea drepturilor tale.
Pe mai târziu,
Denisa