Contractul individual de muncă - ce este și ce trebuie să cuprindă

Relațiile de tipul angajat - angajator sunt dintre cele mai sensibile, fiecare parte urmărindu-și propriul interes.

Tocmai de aceea este important ca raportul dintre aceștia să fie unul cât de poate de clar, iar contractul individual de muncă să cuprindă în mod transparent toate aspectele ce privesc colaborarea părților.

Contractul individual de muncă reprezintă temeiul în baza căruia persoana fizică se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator în schimbul unei remunerații denumite salariu și reprezintă legea părților cu privire la acel raport.

Este interzis ca în contractul individual de muncă să fie stipulate clauze care restrâng sau contravin drepturilor minime stabilite din acte normative - codul muncii - sau prin contractul colectiv de muncă de la nivelul angajatorului.

Cu atât mai mult, prin Decizia nr. 19/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că stipularea unei clauze penale prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca desfășurată de către acesta, este interzisă și se sancționează cu nulitatea - se consideră că o astfel de clauză nu a existat.

Regula este că un astfel de contract se încheie pe perioadă nedeterminată și doar cu persoane care au împlinit minim vârsta de 16 ani. În situația în care munca este una care poate vătăma sau pune în pericol viața persoanei, un astfel de contract se poate încheia doar cu persoane care au împlinit vârsta de 18 ani.

Este obligatoriu ca contractul de muncă să fie încheiat în baza consimțământului părților, în scris, în limba română și cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat. Această obligație este în sarcina angajatorului, care trebuie să înmâneze un exemplar al contractului salariatului, iar o copie după acesta trebuie să fie păstrată la locul efectiv unde angajatul prestează munca.

Munca prestată în baza contractului individual de muncă constituie vechime în muncă, însă absențele nemotivate și concediile plătite se scad din aceasta.

Înainte de semnarea unui astfel de contract, este obligația angajatorului de a aduce la cunoștința viitorului salariat clauzele esențiale pe care dorește să le înscrie în contract, precum și să-l informeze cu privire la întreg cadrul de muncă, dintre care amintesc următoarele aspecte:

1. identitatea părților,
2. locul de muncă sau posibilitatea ca salariatul să-și desfășoare activitatea în diferite locuri de muncă;
3. funcția/ocupația pe care acesta o va ocupa, precum și fișa postului aferentă activității;
4. criteriile de evaluare a activității profesionale;
5. riscurile specifice postului;
6. durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
7. durata preavizului și condițiile de acordare;
8. salariul de bază și orice alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, perioada și modul de plată;
9. durata normală de muncă, condițiile de efectuare și de compensare sau de plată a orelor suplimentare.

Orice modificare a acestor aspecte, pe perioada executării contractului de muncă se va putea face doar în baza acordului ambelor părți și prin încheierea unui act adițional la contract.

Orice neinformare corespunzătoare a angajatului dă acestuia dreptul de a sesiza Inspecția Muncii.

Pe lângă aspectele obligatorii ce trebuie să fie cuprinse în cadrul contractului, părțile pot negocia și insera și alte clauze speciale, despre care voi detalia într-un articol viitor.

Salariații nu pot renunța la drepturile și obligațiile recunoscute de lege, iar dacă există o astfel de prevedere în cuprinsul contractului, aceasta va fi nulă.

Un contract de muncă poate fi plasa ta de salvare sau dimpotrivă, abisul în care pici.

Este atât de important să știi ce drepturi ai înainte să te angajezi într-un astfel de raport, să te informezi cu privire la drepturile și obligațiile pe care le ai și să negociezi cu angajatorul atunci când sunt aspecte care te pot prejudicia.

Atât timp cât ești informat, nimeni nu poate abuza de tine.

Pe mai târziu,

Denisa